“Televiziunile sunt într-o permanentă luptă pentru supremaţie, pentru fiecare punct de rating care se traduce prin încasări substanţiale. Prins în hora unei competiţii dure, PRO TV forţează limitele de înţelegere şi de permisivitate ale românilor şi a lansat pe piaţă o provocare şocantă, o emisiune-concurs – “Patru nunţi şi-o provocare” – , la care a participat şi un cuplu de homosexuali!

Au rămas în finală trei cupluri heterosexuale, formate din mire şi mireasă, şi, se pare, unul mai puţin obişnuit, format din doi bărbaţi, homosexuali, care vor să-şi unească destinele fără să le pese de prejudecăţile românilor neobişnuiţi cu astfel de show-uri. “Scenariul emisiunii cuprinde, pe lângă secvenţe care să contureze viaţa respectivelor cupluri (cum s-au cunoscut, ce i-a legat unul de celălalt, momente fericite sau mai puţin reuşite din viaţa lor, povestea lor în general) şi oficierea unor cununii de către preoţi”, ne-au dezvăluit surse din cadrul PRO TV.

Au adus preot din străinătate
“În cazul celor trei cupluri formate din femei şi bărbaţi, nu au existat probleme în a colabora cu Biserica Ortodoxă Română, însă când a fost vorba să-i cununăm pe cei doi homosexuali, ne-am lovit de un refuz categoric. Biserica nici nu a vrut să audă! De aceea, pentru bunul mers al emisiunii care putea fi în pericol de a fi dată peste cap, am adus, din zona Marii Britanii, o preoteasă de o altă confesiune, care a oficiat slujba. Totul s-a desfăşurat pe malul Lacului Buftea, chiar pe platourile de filmare, unde cei doi homosexuali au fost cununaţi”.

Cum vor primi românii noul concept – inspirat din Occident şi de peste Ocean, unde două lesbiene au luptat pentru premiul cel mare într-un concurs similar?

În cazul în care homosexualii vor fura inimile juriului şi vor obţine mai multe puncte decât concurenţii lor heterosexuali, organizatorii concursului vor trebui să găsească o ţară în care legislaţia permite oficierea şi în actele civile a căsătoriei între două persoane de acelaşi Cenzurat, pentru ca, astfel, cei doi iubiţi să-şi poată primi premiul cel mare. “

Model de sesizare la CNA împotriva Prohomo TV si a emisiunii “Patru nunti si o provocare”. Este obligatoriu sa mentionati numele, prenumele, adresa de e-mail si adresa postei, telefonul, postul tv, ora de difuzare, altfel sesizarea nu va fi luata in considerare. DATI CLICK PE LINK.http://www.cna.ro/Formular-de-sesizare-Radio-TV.html

Conţinutul reclamaţiei :

“În data de 11 septembrie, începând cu ora 20:30 postul PRO TV a difuzat emisiunea “Patru nunți și o provocare“, în cadrul căreia s-au difuzat imagini de natură a bulversa dezvoltarea psiho-socială a copiilor si a persoanelor cu probleme de relaționare socială. Mai precis, în emisiunea în cauză s-a oficiat o “căsătorie” între doi homosexuali, lucru care contravine Codului Civil românesc aflat în vigoare, si s-a pus un accent excesiv pe momentele de tandrețe, (sărutări, mângâieri etc) arătate în prim-plan.

Mai mult, în cadrul aceleaiași emisiuni s-au făcut remarci ofensatoare la adresa Bisericii Ortodoxe Române, comunitate al cărei membru sunt, împreună cu familia mea.
Consider emisiunea ca facând parte dintr-un proces de reeducare prin divertisment, pentru ca reperele după care a funcționat societatea și familia până astăzi să fie distruse.

În numele copiilor mei, precum și al legislației CNA care pune pe primul plan protecția fizică, morală și mentală a minorilor, vă cer să opriți de la difuzare această emisiune și sa dispuneti sancționarea drastică a postului PRO TV.”

……………………………………………………………………………………………………………………..

“După 1989, societatea românească a experimentat din plin un alt model de control al gândirii, mult mai eficient decât cel orwellian. Acesta, spre deosebire de cel anterior, nu se bazează pe coerciţie, frică sau teroare, ci pe plăcere. Nu acţionează prin silnicie, ci prin atracţie. Nu foloseşte metode dure de manipulare, ci metode soft, care se bazează pe consimţământul celor vizaţi. De asemenea, acest model nu este direct politic, ca în cazul anterior, ci indirect, căci principalul său obiectiv ţine de manipularea psihologiei sociale a grupului „ţintă” şi de modificarea mentalităţilor – realizate însă, cel puţin în cazul unor ţări periferice ca a noastră, cu scopul satisfacerii intereselor marilor puteri (fenomenul se numeşte colonizare culturală şi am mai discutat despre el în numerele anterioare). Mijloacele sale de realizare sunt, însă, nepolitice: televizorul şi divertismentul.
Dacă în modelul orwellian succesul reeducării constă în obţinerea unei persoane lipsite de individualitate, depersonalizate, conformiste până la lipsa de gândire proprie, în modelul reeducării soft succesul constă în obţinerea unui individ „dezinhibat”, „nonconformist”, „emancipat”, „diferit”, care se îmbracă şi se comportă „aşa cum simte” şi nu aşa cum îi dictează normele sociale. Ghilimele sunt intenţionate, pentru că, în realitate, individul „dezinhibat” şi „nonconformist” al reeducării soft prin televizor şi divertisment este transformat într-o plastilină, modelată după bunul plac al „regizorilor” de opinie şi al stilului de viaţă vândut prin reclame. Aici este, de fapt, marea perversitate a modelului: să-i influenţezi pe oameni să gândească, să se îmbrace şi să se comporte aşa cum le dictezi, făcându-i, totodată, să creadă că sunt liberi şi că la mijloc este vorba de alegerea lor.
Vârf de lance al reeducării soft în România a fost, în deceniile de post-comunism, canalul privat de televiziune ProTV. Bineînţeles că, în ultimă instanţă, majoritatea televiziunilor practică acest model de control al gândirii, însă ca importanţă, impact şi metodă, ProTV se distinge în mod deosebit. Şi-a propus explicit modelarea tinerilor, dacă ar fi să amintim numai vestita sa campanie „Generaţia PRO”. Sloganul televiziunii este, de asemenea, extrem de sugestiv: „Gândeşte liber!”.
Dornici să-şi păstreze acest rol de avangardă în reeducarea culturală a românilor, cei de la ProTV s-au gândit să atace frontal o temă faţă de care societatea românească este încă „conformistă”: homosexualitatea. Este vorba despre o emisiune de divertisment intitulată „Patru nunţi şi-o provocare”, în cadrul căreia, după cum au răsuflat „pe surse” realizatorii, va fi prezentată şi „nunta” unui cuplu de homosexuali ce a beneficiat şi de „serviciul religios” al unei „preotese” adusă special pentru acest rol de ProTV.

Reeducarea prin divertismentul TV, factor de acceptare socială a homosexualităţii
În S.U.A. se desfăşoară, în prezent, una din cele mai puternice şi sistematice ofensive în favoarea adoptării legislaţiilor pro-homosexualitate. Lucrul cel mai important este însă faptul că la nivelul opiniei publice s-a constatat o puternică schimbare de mentalitate în doar zece ani, homosexualitatea devenind acceptată social de o majoritate a americanilor.
Care a fost factorul determinant al acestei schimbări? Într-un studiu recent al Pew Research Center, ce căuta motivele pentru care o proporţie a americanilor anterior defavorabili căsătoriei homosexuale s-a „răzgândit” între timp, printre răspunsurile relevante la această întrebare, s-au reţinut următoarele: „Am devenit mai deschis / M-am gândit mai mult” (25%), „E ceva inevitabil” (18%) şi „Oricine e liber să aleagă” (18%).
Aparent, schimbarea de mentalitate ar fi spontană şi ar fi rezultatul unei „emancipări” a indivizilor, a eliberării de normele sociale conservatoare. Doc Sweitzer, un consultant politic al Democraţilor (partidul care susţine agenda gay) „citeşte” diferit sondajul: „Iată răspunsul: televiziunea! E cel mai mare instrument de socializare din toate timpurile. (…) Homosexualii sunt prezentaţi în tot felul de emisiuni într-o lumină pozitivă, de la ŤLege şi ordineť la ŤCrime şi investigaţiiť (seriale populare americane – n.n.). Sunt arătaţi ca fiind nişte oameni care vor doar să-şi trăiască viaţa liniştiţi” (cf. WashingtonPost.com). Având această constatare în minte, devine limpede ce e cu răspunsurile date de americanii care s-au răzgândit în privinţa susţinerii căsătoriilor homosexuale: practic, sunt lozincile cu care au fost hrăniţi de industria TV, de serialele preferate, de show-urile favorite – sunt acele lozinci care le-au modelat insidios gândirea, făcându-i să creadă că e vorba de propriile lor gânduri, credinţe, convingeri…
Să ne amintim, de pildă, de filmul „Philadelphia” (1993), premiat cu Oscar şi beneficiind de o distribuţie cu actori mari şi carismatici ca Tom Hanks şi Denzel Washington. A fost primul blockbuster (film de mare succes) în care homosexualitatea a fost promovată ca un lucru normal, ba chiar eroic, având în vedere „homofobia” societăţii şi viaţa ascunsă pe care aceştia o duceau. Reţeta unor astfel de filme este, de fapt, aceeaşi: o practică (sexuală în acest caz) anterior respinsă social este prezentată într-o lumină favorabilă, chiar cool (ca şi ceva demn, de care poţi fi mândru, cu care dacă te afişezi devii mai popular), folosindu-se actori îndrăgiţi de public, care prin interpretarea lor provoacă empatie faţă de personajele homosexuale din „poveste”.
Avem în faţă o reeducare-tip care, ca şi la românescul ProTV, constă în principiul „gândeşte liber – adică gândeşte cum îţi spunem noi”. O strategie subtilă, prin care gusturile şi opiniile sunt induse tocmai sub aparenţa emancipării şi a libertăţii de opţiune. Conformismul într-o societate guvernată de controlul social spontan este înlocuit cu un conformism indus programatic prin socializarea via televizor (şi, în anii din urmă, via internet). În primul caz avem de-a face cu reguli de comportament care au fost probate secole de-a rândul şi care sunt asumate de individ în urma unui proces lent de formare a personalităţii şi caracterului. În al doilea caz, avem de-a face cu o programare a gusturilor, opiniilor şi noilor reguli de comportament prin sugestii hipnotice, transmise televizual, care fac apel la patimi.
O spune chiar celebrul Aldous Huxley, care a analizat mai îndeaproape propaganda prin divertisment în cartea „Reîntoarcere în minunata lume nouă”, ulterioară celebrei sale distopii. Huxley remarcă „pofta aproape nelimitată a oamenilor de a avea parte de divertisment” – lucru speculat prin TV într-o manieră fără precedent în istoria umanităţii. Huxley considera că acest lucru se făcea în mod intenţionat de către „Marea Finanţă” pentru „a-i împiedica pe oameni să dea prea mare atenţie realităţilor situaţiei sociale şi politice”.
În acest sens, reeducarea prin televizor, din păcate, a făcut deja ravagii în ţara noastră. Ajunge să ne uităm la tinerii noştri – dar nu numai! –, la cât de comune au devenit stereotipiile de genul „să fim deschişi la minte”, „e treaba lor / e alegerea lor” (evident că e alegerea fiecăruia ce face cu viaţa lui, dar valorile sociale sunt o „treabă” şi o „alegere” comună!), „aşa merg lucrurile acum” (adică e inevitabilă noua „moralitate” a desfrânărilor nefireşti) etc. În plus, conform unui sondaj recent, românii sunt pe primul loc la consumul de TV pe plan european!
Ce se poate face împotriva unei astfel de reeducări? Punctual, prin proteste publice şi demersuri instituţional-juridice faţă de intenţia ProTV de realizare a unei emisiuni de largă audienţă prin care se popularizează „căsătoria homosexuală”.