L'armata perduta (armata pierduta) este un roman istoric scris de Valrio Massimo Manfredi si publicat in 2007.
Subiect:
Cartea nareaza, sub forma de roman, evenimentul lungii campanii celor zecemii mercenari greci angajati de printul persan Ciro pentru a incerca sa-si detroneze fratele, Artaserse II: povesta celor Zecemii este documentata in secolul IV i.H. de Senofont a Anabasiei.
Povestea este vazuta prin ochii lui Abira, o tanara fata care, din dragoste, va urma armata din satul ei la nord pana la Cunassa, in aproprierea Babiloniei unde se petrece batalia care va vedea victoria din partea grecilor dar si moarte lui Ciro, eveniment care face imposibila continuarea misiunii si forteaza mercenarii sa intreprinda o calatorie foarte grea pentru a se intorce spre coasta marii negre.
De observat ca, chiar daca armata a fost initial formata de aproape trisprezecemii de soldati, aceasta s-a remarcat sub numele de "cei Zecemii" , din care doar sasemii vor ajunge la sfarsitul aventurii.
Prezentare: (originala a autorului)
401 i.Hr. Sleita de puteri dupa treizeci de ani de razboi intre Atena si Sparta, Grecia este ingenuncheata. In momentul celei mai profune crize a valorilor care infaptuisera mareata civilizatie elena, comandantul Klearchos inroleaza o arma de mercenari nemilosi, sortita sa intre in istorie ca armata celor "Zece mii". Asa cum se obisnuia, expeditia este insotita si de numeroase femei. Si, astfel, Valerio Massimo Manfredi lasa povestirea marii epopei Anabasus a lui Xenofon- relatare a incredibilului mars de intoarcere a acelei armate din actualul Irak, prin Armenia, pana la Marea Neagra- in seama unei femei . Este Abira- o fata care il urmeaza pe razboinicul Xeno in acest halucinantul mars al razboiului. Prin ochii sai incoenti, dar avizi de cunoastere, ca aceia ai tuturor femeilor indragostite, totul capata alte dimesiuni.
S-ar parea ca fiintele umane pot depasi orice incercare si orice impotrivire, dar nu este chiar asa. Exista o limita care nu poate sa fie depasita. In lupta, ca si in sentimente. Lovitura de teatru din final, care face ca mareata aventura sa ia sfarsit ne va spune care este aceasta limita si cata mandrie poate exista in pieptul celor zece mii de razboinici neimblanziti sau al eunei singure femei indragostite.
